Cum e sa fii cumetra?!
Da chiar asa? O sa ziceti probabil ca e un lucru firesc,ca a fi cumatra e un lucru pe viata si ca pe cine botezi te unesc (dupa acel ritual) legaturi invizibile si inca un pic si suntem oleaca,da,
doar un pic asa,de neamuri.Eu sunt mai nonconformista si nu imi place sa fac exact ceea ce se cade,sunt mai rebela si nu intotdeauna sunt deacord cu ceea ce glasuieste traditia si babele.Sunt deacord ca nu te duci sa botezi la orisicare,ca tre sa fie cineva apropiat,o prietena,o ruda,mai pe scurt cineva foarte apropiat si cu care sa fii intr-o relatie ok.Am ramas un pic terifiata dupa o experienta mai indepartata,atunci cind am acceptat sa botez fiica unei profesoare din scoala,apoi al doilea copil,nu eram independenta financiar si ceea ce nu stia profesoara este ca eu fiind un copil m-am bagat intr-o chestie cu responsabilitati.Si atunci cind toti nanii ceia au venit cu diverse cadouri,urari de bine si bani in plic,eu m-am simtit de-a dreptul de "cicat"...cu un cadou cumparat (unul singur),si niste bani acolo.Dar nu asta este raul cel mare,ci faptul ca neavind de unde sa o contactez pe fosta mea profa,am ratat sa o felicit de ziua ei de nastere.Taica-miu imi pusese cod la telefonul de casa pe motiv ca ma conectam la internet si veneau facturi impresionante (iata asa vremuri am apucat,conexiune prin cablu telefonic,in timp ce telefonul in sine e ocupat) Asadar,aveam un motiv bine intemeiat,apoi cind in sfirsit am contactat-o pe fosta mea profa si actuala cumatra,mi-am luat la mustrari ca deh...nu mi-am facut datoria si cum am indraznit eu sa uit asa eveniment etc.Chestia in sine m-a facut pur si simplu sa nu imi mai doresc sa botez la nimeni.M-am simtit tare aiurea si indatorata pina peste cap.Dar,faza buna este ca eu ma stradui sa iau totul lights si nici nu ma omor cu ce o sa creada cutare si cutare despre mine.Nu ma placi? Ok. Ceva nu te aranjeaza? Nu te mai contactez.Probabil dinsa vazindu-ma un copil,caci asta eram...s-a gandit sa-mi traga o cafteala buna sa ma invete minte,dar a gresit. A doua intimplare,sa zic asa,face ca mutindu-ma la casa noua si necunoscind practic pe nimeni in cartier,incerc sa fiu in relatii bune cu toata lumea si la indemnul mamei mele ma imprietenesc cu o tipa de aici care locuieste in vecinatate.Fata buna,vai saraca,sta acasa se plictiseste..parca nu cunoaste pe nimeni.M-am adresat o data cu o chestie si apoi am inceput sa vorbim si ne vedem la o cafea.Toate bune si frumoase,a nascut al treilea copil si au venit de ne-au cerut de cumetri," ca uite traim aici in vecinatate,ca vor si ei niste cumetri mai tineri sa aiba cu cine schimba o vorba,un ajutor,mai o vizita ", in fine.Toate au fost ok pina in momentul cind fiica dansei a inceput sa vina in vizite des,tot povestind ba de una,ba de alta.De multe ori istorioare cu aluzii,oarecare repros in adresa noastra.Mentionez ca e un copil si noi am botezat baiatul,fratele dinsei.De unde si pina unde am inteles ca in familia dansilor se vorbeste despre noi,si nu tocmai de bine.Mie nu imi place sa mi se reproseze ceva atita timp cit nu sunt datoare omului cu nimic,daca ceva imi lipseste momentan,ma urc in masina si plec sa achizitionez ce am nevoie.Dar nu recurg la gestul "ma duc sa cer numai pe o clipa, cit am nevoie".O fi bine sa ai niste oameni apropiati,sa te intelegi cu ei,sa fie omanosi si sa nu te birfeasca (intens) mai ales ca le-ai botezat copilul. Ceea ce am observat eu pe parcursul a atita timp este faptul ca de cite ori mergeam in vizita ne simteam mereu parca datori cu ceva,un repros de genu' :sunteti datori sa veniti cu cadouri,si cit mai multe,de dorit.Sau indemnul in mod abuziv:mai veniti la un ceai,dar de ce nu sunati,de ce nu raspunzi la skype (te-am vazut online),de ce, de ce, de ce ....? Mi se pare ca suna a hartuiala,dar cum sunt o persoana cu tact,cea mai buna solutie mi se pare ca este sa dau ignor.
doar un pic asa,de neamuri.Eu sunt mai nonconformista si nu imi place sa fac exact ceea ce se cade,sunt mai rebela si nu intotdeauna sunt deacord cu ceea ce glasuieste traditia si babele.Sunt deacord ca nu te duci sa botezi la orisicare,ca tre sa fie cineva apropiat,o prietena,o ruda,mai pe scurt cineva foarte apropiat si cu care sa fii intr-o relatie ok.Am ramas un pic terifiata dupa o experienta mai indepartata,atunci cind am acceptat sa botez fiica unei profesoare din scoala,apoi al doilea copil,nu eram independenta financiar si ceea ce nu stia profesoara este ca eu fiind un copil m-am bagat intr-o chestie cu responsabilitati.Si atunci cind toti nanii ceia au venit cu diverse cadouri,urari de bine si bani in plic,eu m-am simtit de-a dreptul de "cicat"...cu un cadou cumparat (unul singur),si niste bani acolo.Dar nu asta este raul cel mare,ci faptul ca neavind de unde sa o contactez pe fosta mea profa,am ratat sa o felicit de ziua ei de nastere.Taica-miu imi pusese cod la telefonul de casa pe motiv ca ma conectam la internet si veneau facturi impresionante (iata asa vremuri am apucat,conexiune prin cablu telefonic,in timp ce telefonul in sine e ocupat) Asadar,aveam un motiv bine intemeiat,apoi cind in sfirsit am contactat-o pe fosta mea profa si actuala cumatra,mi-am luat la mustrari ca deh...nu mi-am facut datoria si cum am indraznit eu sa uit asa eveniment etc.Chestia in sine m-a facut pur si simplu sa nu imi mai doresc sa botez la nimeni.M-am simtit tare aiurea si indatorata pina peste cap.Dar,faza buna este ca eu ma stradui sa iau totul lights si nici nu ma omor cu ce o sa creada cutare si cutare despre mine.Nu ma placi? Ok. Ceva nu te aranjeaza? Nu te mai contactez.Probabil dinsa vazindu-ma un copil,caci asta eram...s-a gandit sa-mi traga o cafteala buna sa ma invete minte,dar a gresit. A doua intimplare,sa zic asa,face ca mutindu-ma la casa noua si necunoscind practic pe nimeni in cartier,incerc sa fiu in relatii bune cu toata lumea si la indemnul mamei mele ma imprietenesc cu o tipa de aici care locuieste in vecinatate.Fata buna,vai saraca,sta acasa se plictiseste..parca nu cunoaste pe nimeni.M-am adresat o data cu o chestie si apoi am inceput sa vorbim si ne vedem la o cafea.Toate bune si frumoase,a nascut al treilea copil si au venit de ne-au cerut de cumetri," ca uite traim aici in vecinatate,ca vor si ei niste cumetri mai tineri sa aiba cu cine schimba o vorba,un ajutor,mai o vizita ", in fine.Toate au fost ok pina in momentul cind fiica dansei a inceput sa vina in vizite des,tot povestind ba de una,ba de alta.De multe ori istorioare cu aluzii,oarecare repros in adresa noastra.Mentionez ca e un copil si noi am botezat baiatul,fratele dinsei.De unde si pina unde am inteles ca in familia dansilor se vorbeste despre noi,si nu tocmai de bine.Mie nu imi place sa mi se reproseze ceva atita timp cit nu sunt datoare omului cu nimic,daca ceva imi lipseste momentan,ma urc in masina si plec sa achizitionez ce am nevoie.Dar nu recurg la gestul "ma duc sa cer numai pe o clipa, cit am nevoie".O fi bine sa ai niste oameni apropiati,sa te intelegi cu ei,sa fie omanosi si sa nu te birfeasca (intens) mai ales ca le-ai botezat copilul. Ceea ce am observat eu pe parcursul a atita timp este faptul ca de cite ori mergeam in vizita ne simteam mereu parca datori cu ceva,un repros de genu' :sunteti datori sa veniti cu cadouri,si cit mai multe,de dorit.Sau indemnul in mod abuziv:mai veniti la un ceai,dar de ce nu sunati,de ce nu raspunzi la skype (te-am vazut online),de ce, de ce, de ce ....? Mi se pare ca suna a hartuiala,dar cum sunt o persoana cu tact,cea mai buna solutie mi se pare ca este sa dau ignor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu