Un prieten cit o suta

Feblețea mea este motanul.Cu doi ani în urmă mi-a dispărut pisicul care venise singur la noi,era un  pui de cateva luni și se dăduse pe lîngă noi,mai ales ca urma să ne mutăm la casă nouă.Noi,ne-am obișnuit repede cu el,și fiindcă mamei îi plac pisicile am hotărit sa rămînă în grija noastră,mai ales ca el ne alesese pe noi într-un fel.Un pisic dragalas,negru, cu ici-colo pete albe,ochisori verzi si cu pofta de mancare.Imi aduc aminte si acum cum pusese mama la dezghetat niste peste pe masuta de afara si motanul pofticios a furat din el si s-a bagat sub  masina sa pape,in acel moment erau niste muncitori pe afara si au inceput sa zbiere:ehhh,da-i o sapa in cap sa mai vada el cum sa fure altadata!La care mama a reactionat linistit:huo ce aveti? Oare p/u o bucata de peste sa omor eu motanul?! Las'ca ma duc sa cumpar altul! Mă obișnuisem atat de mult cu el si iesirile sale nocturne,cind pe geam,cind pe usa,incit din atata dragoste ce ii purtam,acceptam, si uneori ca sa nu ma supun singura "torturii" il lasam afara adesea.Din pacate,nu implinise nici macar un an de cand statea la noi,ca  nu a mai revenit acasa.L-am cautat de nebuna pe campuri (caci stau la marginea satului),l-am strigat,l-am chemat,am si fost pe la vecini sa intreb..pina si gratar am facut intr-o duminica:poate,poate, o veni dupa miros,dar toate acestea nu au dat nici un rezultat.Imi este greu sa redau ce simteam atunci,ca si o pierdere enorma,caci ma obisnuisem enorm de mult cu el.Pierdusem un prieten,si nu se stie in ce circumstante dealtfel.Am inceput sa am o banuiala:vecinii mei, sigur nu mi-ar fi spus ca l-au omorit,fie si din greseala,nu mai stiam cine este sincer si cine nu.Asta m-a convins ca nu poti sa ai incredere in oameni,ca sunt mai rai ca pietrele care cad intamplator in cap.Poate ca o sa ma judece cineva aspru,dar,dupa citeva saptamini am gasit un anunt in internet,unde cineva facea cadou doi pui de pisica:frate si sora,si culmea,la fel- alb cu negru.Eram atat de fericita cand am luat puii,incat tot drumul am ras ca o cretina pina acasa,atat de fericita eram!In prezent doar motanul a ales sa ramina cu mine,caci  pisica a preferat sa plece in cautare de aventuri.E un motan frumos,e ca si desenat pe o foaie alba,incat uneori imi zic ca e viu doar cand miauna si incepe sa ne zgaraie cautand  joaca) Probabil mi-a simtit starea si nu ii plac defel musafirii care vin uneori,detesta strainii fugind de ei.Nu-l ademenesti cu "pis-pis", si are nevoie de foarte mult timp ca sa-ti sara in brate,darmite sa-l lasi sa pui mina pe el,exceptind desigur unele persoane, si chestia asta nici eu nu pot sa mi-o explic.I-am oferit toata dragostea mea si i-o ofer si in continuare,incat cine il vede zice:un motan atat de linistit si de blind,se vede ca a fost crescut cu multa iubire si mincare de calitate) Aveti grija de prietenii vostri necuvintatori si nu uitati ca ei,in comparatie cu unii oameni,stiu sa ofere dragoste in loc si niciodata nu or sa va judece!

Casa parinteasca

Vedere din ograda bunicilor

La masuta de scris altadata,potrivesc o patura strinsa in patru,deasupra pun si un cearsaf de pat ca sa stee fixata cumsecade.Astept sa se infierbante fierul de calcat ca sa pot netezi camasa ce urmeaza s-o imbrace bunicul.E o atmosfera lanceda in toata casa,toata lumea e grabita sa faca pregatirile de rigoare,ma oblig sa plang si nu pot.E cu efect intirziat,stiu sigur ca maine poate o sa realizez ca de fapt intradevar a murit bunicul.Si totusi..? Daca il imbraca acus in camasa calcata de mine si el ca printr-o minune isi revine?! Eu cred in minuni,au mai fost cazuri din astea deocheate,gen: moarte clinica.Dar nu,bunicul sta teapan si mi se pare ca parca suride oarecum in somn,un somn profund,ba chiar mi se pare ca respira,insa trebuie sa ai ochiul ager ca sa observi.O Tanti imi aduce niste prosoape brodate ca la nunta,din alea de se dau nanasilor si le poarta pe tot parcursul nuntii..Zau,ma face sa ma simt ca la pregatiri de nunta,nu alta.Insa luminarea din mainile legate ale bunicului culcat langa perete,alunga gandul de la ceremonie somptoasa si ma readuce la realitate. Am o stare ciudata,nu realizez ca decesul acesta va pune sfarsit tuturor verilor petrecute aici,am o gramada de amintiri in aceasta casa..casa copilariei mele,casa amintirilor si intr-un final casa parinteasca a mamei.Imi rasuna in urechi cantecul lui Fuego: Casa Parinteasca nu se vinde,Nu se vinde pragul parintesc..Ma intorc cu ani in urma cand stateam intr- seara la masuta din vale, cu el si chiochia Olea,mincam mamaliga cu fasole prajite si la radiou rasuna aceasta cantare.Bunicul s-a abtinut in acel moment sa nu planga si repeta refrenul lui Fuego,iar eu cu bucata de mamaliga in mina ma gandeam ca mama probabil va dori sa vanda aceasta casa o data ce nu va avea cine sa locuiasca in ea.Pe mama o aud uneori  zicand: e o cocioaba,ei hai spune,cat crezi ca o sa iei pe o cocioba?! Cu podele ce misuna pe dedesubt de soareci,cu niste pereti crapati si ici-colo niste acareturi pe linga casa..dar numai sa-i perfectezi actele te costa o groaza de bani.Nu-i fac nimic,o las asa! Si totusi,acum vad,o doare inima ca a ramas casa a nimanui.Cei ce au locuit aici si-au lasat bine amprenta,iar mie, nu imi vine sa cred ca bunicul meu nu mai este.

Însurătoarea

Chiochia Olea privește lacom la vinul care e curat ca lacrima,soarbe cu chef din cana metalică si dă verdictul:

-Ehh da-i bun!

-Hai mamă-i nișcă-te o dată că mă grăghesc,o repede feciorsu din urmă.

-Măi Ioane,da stai colea oleacă că nu vin turșii,să aduc o bucată de șeapă și niste paine la zacuscă.

E o femeie inalta,prea devreme sa-i zici babă,dar parca prea nu știu cum..nu mai are douazeci de ani, dar nici optzeci. In sărăieșul din vale,zoios,în care mereu bazaie muștele,atîrna panglici lipicioase,în mod involuntar iti aduc aminte de ardeii iuți care erau odata puși pe ață la provizii pe iarnă.Chiochia Olea se indreaptă din șale și îsi trage scaunelul scund mai aproape de noi zicînd:

-Ei hai dar,să fim sănătosi si sa ne auzim de bine,in cele din urma dă peste cap păhărelul de vin pe gat,ștergandu-și anevoie mustețile ce i-au rămas de la lichoarea lui Bachus.
Pe sticla paharului se văd amprentele buzelor ce au sorbit din el,semn că de multa vreme nu a mai văzut apa cu detergent de vase.Ne așteptăm cuminți randul care de regulă are forma unui cerc.Mi-i sete sau poftă, asta nu o stiu sigur,dar mai mult ca precis vinul acesta nu e oțeteală.Tare bun vin mai face bunelul,atat de bun, că bei un pahar și parcă ai mai bea unul.Toți il laudă în sat,chiar si la magazin,la Tanea lu' Nebunu,duce cu lada sticle de plastic,și îl vinde la litru fimeia. Ion povesteste ceva cu lux de amănunte și la un moment dat măsa îl întrerupe:
-Măi,da cine-i fata șeia care-i aduso tu dăunăzi în sat?
-Iiiii mamă-i,o fată,nu o știi netali..
-Nu-i cumva a lu așeia care trăiești cu unu di aișia din sat?
-Nuu...ei așeia ii alta, ii cam țăfnoasă.
-Ei vez măi,nu ma fă di rusîni,și bagă di samă,să șie din oameni gospodari!
-Ei bine mamă,da de unde să-ți scot eu fata șeia din oameni gospodari? Deam cum s-a nimeri,așeia o fi!

Mai dăm peste cap un păhăruț cu vin și ieșim alene din sărăieșul zoios molfăind o bucată de paine.Nu de alta,dar să nu ne dam de gol  că am băut.

Lupul isi schimba blana,dar naravul ba!

Nu stiu cum voi,dar rude ca ale mele probabil nu are nimeni.Un paradox,ce sa mai..? De exemplu eu nu reusesc sa inteleg oamenii care cindva au fost niste slinosi si care put si in prezent,dar o fac pe delicatii si curatii...ca ei nu-i nimeni! Ok...apoi,o matusa care se tine mare doamna si ca ea iarasi, nu-i nimeni,mare profesoara...cu unghii de doi metri si cu juma de oja lipsa la fiecare unghie.Deci,femeie draga,daca tu nu dispui de timp sa iti ingrijesti manichiura,exista oje incolore care nu au atitea pretentii ca celelalte nuante.E solutia perfecta! Dar,de cite ori privesc manichiura ei,instantaneu mi se face greata si nici nu doresc sa maninc din mana ei,motiv p/u care nici nu ma omor cu vizitele..si in genere! O evit! Dar de ce scriu toate astea? Acesti oameni care pretind a fi foarte curati,care tin la igiena (dar au mari cm de murdarie sub bucatarie)da,se vede cu ochiul liber,si care ii critica pe altii mai nepasatori dar  care nu duhnesc a lipsa apei si sapun,eventual poarta haine curate etc.Va rog dragilor,nu dati din vasle aiurea si mai uitati-va sub nasul vostru inainte de a critica pe altii! Pentru ca istoria voastra o cunosc atat de bine si ceea ce numiti voi mare curatenie nu este decit "a dat mita cu coada"..ca daca esti un om curat,ai chestia asta in sange,dar daca esti un slinos asa o sa ramai toata vietisoara ta indiferent cat  "te vei caca din picioare"!

De ce sa pastrezi numele de fata dupa casatorie?

Mi-a luat ceva timp sa ma decid  daca merita sa scriu despre asta sau ba? Iata insa ca au invins argumentele pro,asa ca daca te afli cumva in momentul care iti va "marca" oarecum viata prin schimbarea numelui de familie odata cu evenimentul in sine, de acum incolo,ar trebui sa cantaresti bine inainte de a completa cererea dinaintea casatoriei.Iata insa citeva optiuni care ti le ofera  Oficiul Starii Civile:

Numele şi/sau prenumele pot fi schimbate în baza următoarelor motive:

• pronunţarea dificilă, dacă acestea sînt formate din expresii indecente, lipsite de eufonie, ridicole, precum şi dacă au fost transformate (schimonosite)prin traducere;
• dorinţa de a avea numele şi/sau prenumele corespunzător naţionalităţii solicitantului;
• solicitarea unui nume de familie simplu în locul numelui dublu;
• dorinţa persoanei de a avea acelaşi nume de familie ca şi numele al soţului sau să alăture la numele al său numele al soţului, în cazul când nu a făcut-o la căsătorie;
• dorinţa de a reveni la numele al său de până la căsătorie în cazul când nu a făcut-o la divorţ;
• dorinţa de a purta numele al tatălui (mamei) vitreg sau altei persoane, care a participat la educaţia solicitantului;
• Cazuri întemeiate de schimbare a prenumelui sînt recunoscute şi acelea, cînd solicitantul de fapt poartă un prenume diferit de cel care este înscris în actul de naştere pe numele acestuia
• alte motive, dacă acestea vor fi recunoscute întemeiate, fapt care va fi descris detaliat în încheierea respectivă de către OSC. Sau:
• Schimbarea numelui de familie şi/sau prenumelui nu se permite în următoarele cazuri:
  
  
  • solicitantul şi-a ales un nume de familie şi/sau prenume ce se pronunţă dificil sau ridicol;
  • solicitantul este urmărit penal sau are antecedente penale şi nu este reabilitat;
  • în rezultatul schimbării numelui de familie prin conexare acesta va deveni compus din trei nume de familie;
  • solicitantul este o persoană căsătorită şi numele de familie, schimbarea căruia se solicită, îl poartă după căsătorie şi soţul solicitantului, care refuză să depună concomitent cerere de schimbare a numelui de familie;
  • se solicită transliterarea numelui de familie şi/sau prenumelui cu caractere latine în baza regulilor ortografice ale unei limbi străine sau cu utilizarea semnelor diacritice.

Foarte multe femei mai traiesc inca cu ideea ca dupa casatorie este obligatoriu sa preia numele  sotului,dar, putine si-au pus intrebarea probabil, (necunoscind) eventuala posibilitate de a pastra propriul nume.Cand am mers sa-mi perfectez buletinul,am intrat in vorba cu un barbat simpatic care ma atentiona ca am facut o mare greseala pastrind numele meu de fata...ca s-ar putea sa am mari probleme pe viitor (cand o sa am copii),si toate numai din motiv ca difera numele de familie.Nu,nu am stat sa ma cert ca la usa cortului,am adus argumente,dealtfel,daca toate femeile care sunt in situatia mea....hai sa zic,au zilnic probleme? Si ce probleme? Cand merge sa ia copilul de la scoala,cand merge sa ridice un colet de la posta care figureaza pe numele sotului s.a.m.d. Ce sa facem? Sa purtam o copie a certificatului de casatorie si de cate ori o cere functionarul sa i-o pui "in bot"daca vrea "dovezi" or, dupa casatorie sa te innarmezi cu un sac de rabdare, multi bani,eventual...si bafta la schimbat toate actele.Stiu, nu te casatoresti ca sa divortezi,insa se poate ivi un  divort,(viata este imprevizibila uneori), divorturile sunt permise si , dupa cum stii,poate sa aiba loc in viitor,iar atunci  umblatura pe drumuri(cu multe cheltuieli) este garantata.Nimeni nu isi doreste asta,dar nu suntem clarvazatori  si multe casatorii se destrama adesea.Bineinteles ca exista cazuri si cazuri,de toate se intalnesc,inclusiv ca si sotul sa preia numele sotiei (da,ati citit bine) Retineti un lucru important:daca perechea d-stra refuza sa pastrezi  numele de domnisoara,probabil sa fie un moft sau e principial,iar daca vine cu argumente de genul: "sa fim o familie",imi suna a manipulare,tie nu? Stai draga linistita ca atunci cand o sa fiti la o ceremonie nimeni nu o sa va caute in acte..pe bune,familia Dumitrescu? Prezentati va rog buletinele! Stai sa deschid ochii larg sa ma conving inca o data! Pe nimeni nu intereseaza chestia asta,poate decit rude sau nu mai stiu cine..doar nu traiesti pentru rude?! Dar,daca barbatul dumitale e cu picioarele pe pamint si are mintea limpede,si bineinteles traieste in sec 21,iar circumstantele te constring,o cutie cu acte(care daca ar fi sa le schimbi) te vor costa binisor,trage aer in piept si ramai cu identitatea intacta,caci cine o sa te respecte are sa o faca indiferent de numele care il porti.

De ce sa pastrezi numele de fata dupa casatorie?

Mi-a luat ceva timp sa ma decid  daca merita sa scriu despre asta sau ba? Iata insa ca au invins argumentele pro,asa ca daca te afli cumva in momentul care iti va "marca" oarecum viata prin schimbarea numelui de familie odata cu evenimentul in sine, de acum incolo,ar trebui sa cantaresti bine inainte de a completa cererea dinaintea casatoriei.Iata insa citeva optiuni care ti le ofera  Oficiul Starii Civile:

Numele şi/sau prenumele pot fi schimbate în baza următoarelor motive:

• pronunţarea dificilă, dacă acestea sînt formate din expresii indecente, lipsite de eufonie, ridicole, precum şi dacă au fost transformate (schimonosite)prin traducere;
• dorinţa de a avea numele şi/sau prenumele corespunzător naţionalităţii solicitantului;
• solicitarea unui nume de familie simplu în locul numelui dublu;
• dorinţa persoanei de a avea acelaşi nume de familie ca şi numele al soţului sau să alăture la numele al său numele al soţului, în cazul când nu a făcut-o la căsătorie;
• dorinţa de a reveni la numele al său de până la căsătorie în cazul când nu a făcut-o la divorţ;
• dorinţa de a purta numele al tatălui (mamei) vitreg sau altei persoane, care a participat la educaţia solicitantului;
• Cazuri întemeiate de schimbare a prenumelui sînt recunoscute şi acelea, cînd solicitantul de fapt poartă un prenume diferit de cel care este înscris în actul de naştere pe numele acestuia
• alte motive, dacă acestea vor fi recunoscute întemeiate, fapt care va fi descris detaliat în încheierea respectivă de către OSC. Sau:
• Schimbarea numelui de familie şi/sau prenumelui nu se permite în următoarele cazuri:
  
  
  • solicitantul şi-a ales un nume de familie şi/sau prenume ce se pronunţă dificil sau ridicol;
  • solicitantul este urmărit penal sau are antecedente penale şi nu este reabilitat;
  • în rezultatul schimbării numelui de familie prin conexare acesta va deveni compus din trei nume de familie;
  • solicitantul este o persoană căsătorită şi numele de familie, schimbarea căruia se solicită, îl poartă după căsătorie şi soţul solicitantului, care refuză să depună concomitent cerere de schimbare a numelui de familie;
  • se solicită transliterarea numelui de familie şi/sau prenumelui cu caractere latine în baza regulilor ortografice ale unei limbi străine sau cu utilizarea semnelor diacritice.

Foarte multe femei mai traiesc inca cu ideea ca dupa casatorie este obligatoriu sa preia numele  sotului,dar, putine si-au pus intrebarea probabil, (necunoscind) eventuala posibilitate de a pastra propriul nume.Cand am mers sa-mi perfectez buletinul,am intrat in vorba cu un barbat simpatic care ma atentiona ca am facut o mare greseala pastrind numele meu de fata...ca s-ar putea sa am mari probleme pe viitor (cand o sa am copii),si toate numai din motiv ca difera numele de familie.Nu,nu am stat sa ma cert ca la usa cortului,am adus argumente,dealtfel,daca toate femeile care sunt in situatia mea....hai sa zic,au zilnic probleme? Si ce probleme? Cand merge sa ia copilul de la scoala,cand merge sa ridice un colet de la posta care figureaza pe numele sotului s.a.m.d. Ce sa facem? Sa purtam o copie a certificatului de casatorie si de cate ori o cere functionarul sa i-o pui "in bot"daca vrea "dovezi" or, dupa casatorie sa te innarmezi cu un sac de rabdare si multi bani,eventual...si bafta la schimbat toate actele.Bineinteles ca exista cazuri si cazuri,de toate se intalnesc,inclusiv si sotul sa preia numele sotiei (da,ati citit bine) Retineti un lucru important:daca perechea d-stra refuza ca sa pastrati numele de domnisoara,probabil sa fie un moft sau principiu,iar daca vine cu argumente de genul: "sa fim o familie",imi suna a manipulare,tie nu? Stai draga linistita ca atunci cand o sa fiti la o ceremonie nimeni nu o sa va caute in acte..pe bune,familia Dumitrescu? Stai sa deschid ochii larg sa ma conving inca o data! Pe nimeni nu intereseaza chestia asta,poate decit rude sau nu mai stiu cine..doar nu traiesti pentru rude?! Dar,daca barbatul dumitale e cu picioarele pe pamint si are mintea limpede,si bineinteles traieste in sec 21,iar circumstantele te constring,o cutie cu acte(care daca ar fi sa le schimbi) te vor costa binisor,trage aer in piept si ramai cu identitatea intacta,caci cine o sa te respecte are sa o faca indiferent de numele care il porti.

Vreau costitza!

Ora pranzului.Intram intr-un  magazin de produse alimentare,care are in comert si carne de porc,vita si gaina.Intram,salutam si ne asteptam rindul.Inaintea noastra este un barbat,cei drept in etate dar se vede ca vrea sa-si mentina stilul tineresc oarecum, asa ca imi vine greu sa-i ghicesc adevarata virsta,nici nu cutez sa-l analizez minutios ( privitul insistent nici mie nu-mi place).
Vanzatorul,un baiat care m-a deservit nu o data,un adolescent la virsta pubertatii cu fata impinzita de acnee,dar deh,ma gandesc in sinea mea(ale tineretii valuri ),toti trecem prin asta. Baiatul isi ajuta mama care este proprietara magazinului,de unde o cunosc? Tata mi-a zis, ca el e la curent cu toate))Vine rindul barbatului:


-Buna ziua,vad ca aveti costita de porc...as dori o bucata,aia din dreapta
-Care anume? Asta?
-Da,da..doar ca as dori fara grasimea aia care atirna,ai putea sa mio tai si sa-mi dai numai costita?
-Nu,imi pare rau, dar asa se vinde..daca doriti sa o luati,doar cu ce are pe ea
-Barbatul oarecum revoltat:dar eu vreau numai costita, e atit de greu sa tai? Eu nu maninc grasimea si as dori doar produsul  fara adaos
-Imi pare rau dar nu am cum (in sinea sa:merg la compromis,or sa vada si altii,or sa vree si ei,ce ma fac eu cu restul carnii?)
-O sa va reclam pentru ca ceea ce faceti e o ilegalitate,nu functionati conform rugamintilor clientului
-Imi pare rau dar daca nu doriti sa cumparati,nu inseamna ca nu fuctionam s.a.m.d? Daca pentru d-stra nu e ok,nu inseamna ca magazinul e aiurea sau asa ceva?
- Nu cumpar nimic!
-.........ok!


Cand am iesit afara,imi veneaq sa urlu involuntar: vreau costitaaaa...unde-i costitaaaaa?)))) Dar,daca ma gandesc la modul serios,in cazul de fata,i-as da  dreptate baiatului,iar mosulica daca ceva nu-i prieste e liber sa aleaga un alt magazin unde ii vor face moftul,desi nu prea cred ca va gasi.