Casa parinteasca

Vedere din ograda bunicilor

La masuta de scris altadata,potrivesc o patura strinsa in patru,deasupra pun si un cearsaf de pat ca sa stee fixata cumsecade.Astept sa se infierbante fierul de calcat ca sa pot netezi camasa ce urmeaza s-o imbrace bunicul.E o atmosfera lanceda in toata casa,toata lumea e grabita sa faca pregatirile de rigoare,ma oblig sa plang si nu pot.E cu efect intirziat,stiu sigur ca maine poate o sa realizez ca de fapt intradevar a murit bunicul.Si totusi..? Daca il imbraca acus in camasa calcata de mine si el ca printr-o minune isi revine?! Eu cred in minuni,au mai fost cazuri din astea deocheate,gen: moarte clinica.Dar nu,bunicul sta teapan si mi se pare ca parca suride oarecum in somn,un somn profund,ba chiar mi se pare ca respira,insa trebuie sa ai ochiul ager ca sa observi.O Tanti imi aduce niste prosoape brodate ca la nunta,din alea de se dau nanasilor si le poarta pe tot parcursul nuntii..Zau,ma face sa ma simt ca la pregatiri de nunta,nu alta.Insa luminarea din mainile legate ale bunicului culcat langa perete,alunga gandul de la ceremonie somptoasa si ma readuce la realitate. Am o stare ciudata,nu realizez ca decesul acesta va pune sfarsit tuturor verilor petrecute aici,am o gramada de amintiri in aceasta casa..casa copilariei mele,casa amintirilor si intr-un final casa parinteasca a mamei.Imi rasuna in urechi cantecul lui Fuego: Casa Parinteasca nu se vinde,Nu se vinde pragul parintesc..Ma intorc cu ani in urma cand stateam intr- seara la masuta din vale, cu el si chiochia Olea,mincam mamaliga cu fasole prajite si la radiou rasuna aceasta cantare.Bunicul s-a abtinut in acel moment sa nu planga si repeta refrenul lui Fuego,iar eu cu bucata de mamaliga in mina ma gandeam ca mama probabil va dori sa vanda aceasta casa o data ce nu va avea cine sa locuiasca in ea.Pe mama o aud uneori  zicand: e o cocioaba,ei hai spune,cat crezi ca o sa iei pe o cocioba?! Cu podele ce misuna pe dedesubt de soareci,cu niste pereti crapati si ici-colo niste acareturi pe linga casa..dar numai sa-i perfectezi actele te costa o groaza de bani.Nu-i fac nimic,o las asa! Si totusi,acum vad,o doare inima ca a ramas casa a nimanui.Cei ce au locuit aici si-au lasat bine amprenta,iar mie, nu imi vine sa cred ca bunicul meu nu mai este.