Un prieten cit o suta

Feblețea mea este motanul.Cu doi ani în urmă mi-a dispărut pisicul care venise singur la noi,era un  pui de cateva luni și se dăduse pe lîngă noi,mai ales ca urma să ne mutăm la casă nouă.Noi,ne-am obișnuit repede cu el,și fiindcă mamei îi plac pisicile am hotărit sa rămînă în grija noastră,mai ales ca el ne alesese pe noi într-un fel.Un pisic dragalas,negru, cu ici-colo pete albe,ochisori verzi si cu pofta de mancare.Imi aduc aminte si acum cum pusese mama la dezghetat niste peste pe masuta de afara si motanul pofticios a furat din el si s-a bagat sub  masina sa pape,in acel moment erau niste muncitori pe afara si au inceput sa zbiere:ehhh,da-i o sapa in cap sa mai vada el cum sa fure altadata!La care mama a reactionat linistit:huo ce aveti? Oare p/u o bucata de peste sa omor eu motanul?! Las'ca ma duc sa cumpar altul! Mă obișnuisem atat de mult cu el si iesirile sale nocturne,cind pe geam,cind pe usa,incit din atata dragoste ce ii purtam,acceptam, si uneori ca sa nu ma supun singura "torturii" il lasam afara adesea.Din pacate,nu implinise nici macar un an de cand statea la noi,ca  nu a mai revenit acasa.L-am cautat de nebuna pe campuri (caci stau la marginea satului),l-am strigat,l-am chemat,am si fost pe la vecini sa intreb..pina si gratar am facut intr-o duminica:poate,poate, o veni dupa miros,dar toate acestea nu au dat nici un rezultat.Imi este greu sa redau ce simteam atunci,ca si o pierdere enorma,caci ma obisnuisem enorm de mult cu el.Pierdusem un prieten,si nu se stie in ce circumstante dealtfel.Am inceput sa am o banuiala:vecinii mei, sigur nu mi-ar fi spus ca l-au omorit,fie si din greseala,nu mai stiam cine este sincer si cine nu.Asta m-a convins ca nu poti sa ai incredere in oameni,ca sunt mai rai ca pietrele care cad intamplator in cap.Poate ca o sa ma judece cineva aspru,dar,dupa citeva saptamini am gasit un anunt in internet,unde cineva facea cadou doi pui de pisica:frate si sora,si culmea,la fel- alb cu negru.Eram atat de fericita cand am luat puii,incat tot drumul am ras ca o cretina pina acasa,atat de fericita eram!In prezent doar motanul a ales sa ramina cu mine,caci  pisica a preferat sa plece in cautare de aventuri.E un motan frumos,e ca si desenat pe o foaie alba,incat uneori imi zic ca e viu doar cand miauna si incepe sa ne zgaraie cautand  joaca) Probabil mi-a simtit starea si nu ii plac defel musafirii care vin uneori,detesta strainii fugind de ei.Nu-l ademenesti cu "pis-pis", si are nevoie de foarte mult timp ca sa-ti sara in brate,darmite sa-l lasi sa pui mina pe el,exceptind desigur unele persoane, si chestia asta nici eu nu pot sa mi-o explic.I-am oferit toata dragostea mea si i-o ofer si in continuare,incat cine il vede zice:un motan atat de linistit si de blind,se vede ca a fost crescut cu multa iubire si mincare de calitate) Aveti grija de prietenii vostri necuvintatori si nu uitati ca ei,in comparatie cu unii oameni,stiu sa ofere dragoste in loc si niciodata nu or sa va judece!

Casa parinteasca

Vedere din ograda bunicilor

La masuta de scris altadata,potrivesc o patura strinsa in patru,deasupra pun si un cearsaf de pat ca sa stee fixata cumsecade.Astept sa se infierbante fierul de calcat ca sa pot netezi camasa ce urmeaza s-o imbrace bunicul.E o atmosfera lanceda in toata casa,toata lumea e grabita sa faca pregatirile de rigoare,ma oblig sa plang si nu pot.E cu efect intirziat,stiu sigur ca maine poate o sa realizez ca de fapt intradevar a murit bunicul.Si totusi..? Daca il imbraca acus in camasa calcata de mine si el ca printr-o minune isi revine?! Eu cred in minuni,au mai fost cazuri din astea deocheate,gen: moarte clinica.Dar nu,bunicul sta teapan si mi se pare ca parca suride oarecum in somn,un somn profund,ba chiar mi se pare ca respira,insa trebuie sa ai ochiul ager ca sa observi.O Tanti imi aduce niste prosoape brodate ca la nunta,din alea de se dau nanasilor si le poarta pe tot parcursul nuntii..Zau,ma face sa ma simt ca la pregatiri de nunta,nu alta.Insa luminarea din mainile legate ale bunicului culcat langa perete,alunga gandul de la ceremonie somptoasa si ma readuce la realitate. Am o stare ciudata,nu realizez ca decesul acesta va pune sfarsit tuturor verilor petrecute aici,am o gramada de amintiri in aceasta casa..casa copilariei mele,casa amintirilor si intr-un final casa parinteasca a mamei.Imi rasuna in urechi cantecul lui Fuego: Casa Parinteasca nu se vinde,Nu se vinde pragul parintesc..Ma intorc cu ani in urma cand stateam intr- seara la masuta din vale, cu el si chiochia Olea,mincam mamaliga cu fasole prajite si la radiou rasuna aceasta cantare.Bunicul s-a abtinut in acel moment sa nu planga si repeta refrenul lui Fuego,iar eu cu bucata de mamaliga in mina ma gandeam ca mama probabil va dori sa vanda aceasta casa o data ce nu va avea cine sa locuiasca in ea.Pe mama o aud uneori  zicand: e o cocioaba,ei hai spune,cat crezi ca o sa iei pe o cocioba?! Cu podele ce misuna pe dedesubt de soareci,cu niste pereti crapati si ici-colo niste acareturi pe linga casa..dar numai sa-i perfectezi actele te costa o groaza de bani.Nu-i fac nimic,o las asa! Si totusi,acum vad,o doare inima ca a ramas casa a nimanui.Cei ce au locuit aici si-au lasat bine amprenta,iar mie, nu imi vine sa cred ca bunicul meu nu mai este.

Însurătoarea

Chiochia Olea privește lacom la vinul care e curat ca lacrima,soarbe cu chef din cana metalică si dă verdictul:

-Ehh da-i bun!

-Hai mamă-i nișcă-te o dată că mă grăghesc,o repede feciorsu din urmă.

-Măi Ioane,da stai colea oleacă că nu vin turșii,să aduc o bucată de șeapă și niste paine la zacuscă.

E o femeie inalta,prea devreme sa-i zici babă,dar parca prea nu știu cum..nu mai are douazeci de ani, dar nici optzeci. In sărăieșul din vale,zoios,în care mereu bazaie muștele,atîrna panglici lipicioase,în mod involuntar iti aduc aminte de ardeii iuți care erau odata puși pe ață la provizii pe iarnă.Chiochia Olea se indreaptă din șale și îsi trage scaunelul scund mai aproape de noi zicînd:

-Ei hai dar,să fim sănătosi si sa ne auzim de bine,in cele din urma dă peste cap păhărelul de vin pe gat,ștergandu-și anevoie mustețile ce i-au rămas de la lichoarea lui Bachus.
Pe sticla paharului se văd amprentele buzelor ce au sorbit din el,semn că de multa vreme nu a mai văzut apa cu detergent de vase.Ne așteptăm cuminți randul care de regulă are forma unui cerc.Mi-i sete sau poftă, asta nu o stiu sigur,dar mai mult ca precis vinul acesta nu e oțeteală.Tare bun vin mai face bunelul,atat de bun, că bei un pahar și parcă ai mai bea unul.Toți il laudă în sat,chiar si la magazin,la Tanea lu' Nebunu,duce cu lada sticle de plastic,și îl vinde la litru fimeia. Ion povesteste ceva cu lux de amănunte și la un moment dat măsa îl întrerupe:
-Măi,da cine-i fata șeia care-i aduso tu dăunăzi în sat?
-Iiiii mamă-i,o fată,nu o știi netali..
-Nu-i cumva a lu așeia care trăiești cu unu di aișia din sat?
-Nuu...ei așeia ii alta, ii cam țăfnoasă.
-Ei vez măi,nu ma fă di rusîni,și bagă di samă,să șie din oameni gospodari!
-Ei bine mamă,da de unde să-ți scot eu fata șeia din oameni gospodari? Deam cum s-a nimeri,așeia o fi!

Mai dăm peste cap un păhăruț cu vin și ieșim alene din sărăieșul zoios molfăind o bucată de paine.Nu de alta,dar să nu ne dam de gol  că am băut.

Lupul isi schimba blana,dar naravul ba!

Nu stiu cum voi,dar rude ca ale mele probabil nu are nimeni.Un paradox,ce sa mai..? De exemplu eu nu reusesc sa inteleg oamenii care cindva au fost niste slinosi si care put si in prezent,dar o fac pe delicatii si curatii...ca ei nu-i nimeni! Ok...apoi,o matusa care se tine mare doamna si ca ea iarasi, nu-i nimeni,mare profesoara...cu unghii de doi metri si cu juma de oja lipsa la fiecare unghie.Deci,femeie draga,daca tu nu dispui de timp sa iti ingrijesti manichiura,exista oje incolore care nu au atitea pretentii ca celelalte nuante.E solutia perfecta! Dar,de cite ori privesc manichiura ei,instantaneu mi se face greata si nici nu doresc sa maninc din mana ei,motiv p/u care nici nu ma omor cu vizitele..si in genere! O evit! Dar de ce scriu toate astea? Acesti oameni care pretind a fi foarte curati,care tin la igiena (dar au mari cm de murdarie sub bucatarie)da,se vede cu ochiul liber,si care ii critica pe altii mai nepasatori dar  care nu duhnesc a lipsa apei si sapun,eventual poarta haine curate etc.Va rog dragilor,nu dati din vasle aiurea si mai uitati-va sub nasul vostru inainte de a critica pe altii! Pentru ca istoria voastra o cunosc atat de bine si ceea ce numiti voi mare curatenie nu este decit "a dat mita cu coada"..ca daca esti un om curat,ai chestia asta in sange,dar daca esti un slinos asa o sa ramai toata vietisoara ta indiferent cat  "te vei caca din picioare"!

De ce sa pastrezi numele de fata dupa casatorie?

Mi-a luat ceva timp sa ma decid  daca merita sa scriu despre asta sau ba? Iata insa ca au invins argumentele pro,asa ca daca te afli cumva in momentul care iti va "marca" oarecum viata prin schimbarea numelui de familie odata cu evenimentul in sine, de acum incolo,ar trebui sa cantaresti bine inainte de a completa cererea dinaintea casatoriei.Iata insa citeva optiuni care ti le ofera  Oficiul Starii Civile:

Numele şi/sau prenumele pot fi schimbate în baza următoarelor motive:

• pronunţarea dificilă, dacă acestea sînt formate din expresii indecente, lipsite de eufonie, ridicole, precum şi dacă au fost transformate (schimonosite)prin traducere;
• dorinţa de a avea numele şi/sau prenumele corespunzător naţionalităţii solicitantului;
• solicitarea unui nume de familie simplu în locul numelui dublu;
• dorinţa persoanei de a avea acelaşi nume de familie ca şi numele al soţului sau să alăture la numele al său numele al soţului, în cazul când nu a făcut-o la căsătorie;
• dorinţa de a reveni la numele al său de până la căsătorie în cazul când nu a făcut-o la divorţ;
• dorinţa de a purta numele al tatălui (mamei) vitreg sau altei persoane, care a participat la educaţia solicitantului;
• Cazuri întemeiate de schimbare a prenumelui sînt recunoscute şi acelea, cînd solicitantul de fapt poartă un prenume diferit de cel care este înscris în actul de naştere pe numele acestuia
• alte motive, dacă acestea vor fi recunoscute întemeiate, fapt care va fi descris detaliat în încheierea respectivă de către OSC. Sau:
• Schimbarea numelui de familie şi/sau prenumelui nu se permite în următoarele cazuri:
  
  
  • solicitantul şi-a ales un nume de familie şi/sau prenume ce se pronunţă dificil sau ridicol;
  • solicitantul este urmărit penal sau are antecedente penale şi nu este reabilitat;
  • în rezultatul schimbării numelui de familie prin conexare acesta va deveni compus din trei nume de familie;
  • solicitantul este o persoană căsătorită şi numele de familie, schimbarea căruia se solicită, îl poartă după căsătorie şi soţul solicitantului, care refuză să depună concomitent cerere de schimbare a numelui de familie;
  • se solicită transliterarea numelui de familie şi/sau prenumelui cu caractere latine în baza regulilor ortografice ale unei limbi străine sau cu utilizarea semnelor diacritice.

Foarte multe femei mai traiesc inca cu ideea ca dupa casatorie este obligatoriu sa preia numele  sotului,dar, putine si-au pus intrebarea probabil, (necunoscind) eventuala posibilitate de a pastra propriul nume.Cand am mers sa-mi perfectez buletinul,am intrat in vorba cu un barbat simpatic care ma atentiona ca am facut o mare greseala pastrind numele meu de fata...ca s-ar putea sa am mari probleme pe viitor (cand o sa am copii),si toate numai din motiv ca difera numele de familie.Nu,nu am stat sa ma cert ca la usa cortului,am adus argumente,dealtfel,daca toate femeile care sunt in situatia mea....hai sa zic,au zilnic probleme? Si ce probleme? Cand merge sa ia copilul de la scoala,cand merge sa ridice un colet de la posta care figureaza pe numele sotului s.a.m.d. Ce sa facem? Sa purtam o copie a certificatului de casatorie si de cate ori o cere functionarul sa i-o pui "in bot"daca vrea "dovezi" or, dupa casatorie sa te innarmezi cu un sac de rabdare, multi bani,eventual...si bafta la schimbat toate actele.Stiu, nu te casatoresti ca sa divortezi,insa se poate ivi un  divort,(viata este imprevizibila uneori), divorturile sunt permise si , dupa cum stii,poate sa aiba loc in viitor,iar atunci  umblatura pe drumuri(cu multe cheltuieli) este garantata.Nimeni nu isi doreste asta,dar nu suntem clarvazatori  si multe casatorii se destrama adesea.Bineinteles ca exista cazuri si cazuri,de toate se intalnesc,inclusiv ca si sotul sa preia numele sotiei (da,ati citit bine) Retineti un lucru important:daca perechea d-stra refuza sa pastrezi  numele de domnisoara,probabil sa fie un moft sau e principial,iar daca vine cu argumente de genul: "sa fim o familie",imi suna a manipulare,tie nu? Stai draga linistita ca atunci cand o sa fiti la o ceremonie nimeni nu o sa va caute in acte..pe bune,familia Dumitrescu? Prezentati va rog buletinele! Stai sa deschid ochii larg sa ma conving inca o data! Pe nimeni nu intereseaza chestia asta,poate decit rude sau nu mai stiu cine..doar nu traiesti pentru rude?! Dar,daca barbatul dumitale e cu picioarele pe pamint si are mintea limpede,si bineinteles traieste in sec 21,iar circumstantele te constring,o cutie cu acte(care daca ar fi sa le schimbi) te vor costa binisor,trage aer in piept si ramai cu identitatea intacta,caci cine o sa te respecte are sa o faca indiferent de numele care il porti.

De ce sa pastrezi numele de fata dupa casatorie?

Mi-a luat ceva timp sa ma decid  daca merita sa scriu despre asta sau ba? Iata insa ca au invins argumentele pro,asa ca daca te afli cumva in momentul care iti va "marca" oarecum viata prin schimbarea numelui de familie odata cu evenimentul in sine, de acum incolo,ar trebui sa cantaresti bine inainte de a completa cererea dinaintea casatoriei.Iata insa citeva optiuni care ti le ofera  Oficiul Starii Civile:

Numele şi/sau prenumele pot fi schimbate în baza următoarelor motive:

• pronunţarea dificilă, dacă acestea sînt formate din expresii indecente, lipsite de eufonie, ridicole, precum şi dacă au fost transformate (schimonosite)prin traducere;
• dorinţa de a avea numele şi/sau prenumele corespunzător naţionalităţii solicitantului;
• solicitarea unui nume de familie simplu în locul numelui dublu;
• dorinţa persoanei de a avea acelaşi nume de familie ca şi numele al soţului sau să alăture la numele al său numele al soţului, în cazul când nu a făcut-o la căsătorie;
• dorinţa de a reveni la numele al său de până la căsătorie în cazul când nu a făcut-o la divorţ;
• dorinţa de a purta numele al tatălui (mamei) vitreg sau altei persoane, care a participat la educaţia solicitantului;
• Cazuri întemeiate de schimbare a prenumelui sînt recunoscute şi acelea, cînd solicitantul de fapt poartă un prenume diferit de cel care este înscris în actul de naştere pe numele acestuia
• alte motive, dacă acestea vor fi recunoscute întemeiate, fapt care va fi descris detaliat în încheierea respectivă de către OSC. Sau:
• Schimbarea numelui de familie şi/sau prenumelui nu se permite în următoarele cazuri:
  
  
  • solicitantul şi-a ales un nume de familie şi/sau prenume ce se pronunţă dificil sau ridicol;
  • solicitantul este urmărit penal sau are antecedente penale şi nu este reabilitat;
  • în rezultatul schimbării numelui de familie prin conexare acesta va deveni compus din trei nume de familie;
  • solicitantul este o persoană căsătorită şi numele de familie, schimbarea căruia se solicită, îl poartă după căsătorie şi soţul solicitantului, care refuză să depună concomitent cerere de schimbare a numelui de familie;
  • se solicită transliterarea numelui de familie şi/sau prenumelui cu caractere latine în baza regulilor ortografice ale unei limbi străine sau cu utilizarea semnelor diacritice.

Foarte multe femei mai traiesc inca cu ideea ca dupa casatorie este obligatoriu sa preia numele  sotului,dar, putine si-au pus intrebarea probabil, (necunoscind) eventuala posibilitate de a pastra propriul nume.Cand am mers sa-mi perfectez buletinul,am intrat in vorba cu un barbat simpatic care ma atentiona ca am facut o mare greseala pastrind numele meu de fata...ca s-ar putea sa am mari probleme pe viitor (cand o sa am copii),si toate numai din motiv ca difera numele de familie.Nu,nu am stat sa ma cert ca la usa cortului,am adus argumente,dealtfel,daca toate femeile care sunt in situatia mea....hai sa zic,au zilnic probleme? Si ce probleme? Cand merge sa ia copilul de la scoala,cand merge sa ridice un colet de la posta care figureaza pe numele sotului s.a.m.d. Ce sa facem? Sa purtam o copie a certificatului de casatorie si de cate ori o cere functionarul sa i-o pui "in bot"daca vrea "dovezi" or, dupa casatorie sa te innarmezi cu un sac de rabdare si multi bani,eventual...si bafta la schimbat toate actele.Bineinteles ca exista cazuri si cazuri,de toate se intalnesc,inclusiv si sotul sa preia numele sotiei (da,ati citit bine) Retineti un lucru important:daca perechea d-stra refuza ca sa pastrati numele de domnisoara,probabil sa fie un moft sau principiu,iar daca vine cu argumente de genul: "sa fim o familie",imi suna a manipulare,tie nu? Stai draga linistita ca atunci cand o sa fiti la o ceremonie nimeni nu o sa va caute in acte..pe bune,familia Dumitrescu? Stai sa deschid ochii larg sa ma conving inca o data! Pe nimeni nu intereseaza chestia asta,poate decit rude sau nu mai stiu cine..doar nu traiesti pentru rude?! Dar,daca barbatul dumitale e cu picioarele pe pamint si are mintea limpede,si bineinteles traieste in sec 21,iar circumstantele te constring,o cutie cu acte(care daca ar fi sa le schimbi) te vor costa binisor,trage aer in piept si ramai cu identitatea intacta,caci cine o sa te respecte are sa o faca indiferent de numele care il porti.

Vreau costitza!

Ora pranzului.Intram intr-un  magazin de produse alimentare,care are in comert si carne de porc,vita si gaina.Intram,salutam si ne asteptam rindul.Inaintea noastra este un barbat,cei drept in etate dar se vede ca vrea sa-si mentina stilul tineresc oarecum, asa ca imi vine greu sa-i ghicesc adevarata virsta,nici nu cutez sa-l analizez minutios ( privitul insistent nici mie nu-mi place).
Vanzatorul,un baiat care m-a deservit nu o data,un adolescent la virsta pubertatii cu fata impinzita de acnee,dar deh,ma gandesc in sinea mea(ale tineretii valuri ),toti trecem prin asta. Baiatul isi ajuta mama care este proprietara magazinului,de unde o cunosc? Tata mi-a zis, ca el e la curent cu toate))Vine rindul barbatului:


-Buna ziua,vad ca aveti costita de porc...as dori o bucata,aia din dreapta
-Care anume? Asta?
-Da,da..doar ca as dori fara grasimea aia care atirna,ai putea sa mio tai si sa-mi dai numai costita?
-Nu,imi pare rau, dar asa se vinde..daca doriti sa o luati,doar cu ce are pe ea
-Barbatul oarecum revoltat:dar eu vreau numai costita, e atit de greu sa tai? Eu nu maninc grasimea si as dori doar produsul  fara adaos
-Imi pare rau dar nu am cum (in sinea sa:merg la compromis,or sa vada si altii,or sa vree si ei,ce ma fac eu cu restul carnii?)
-O sa va reclam pentru ca ceea ce faceti e o ilegalitate,nu functionati conform rugamintilor clientului
-Imi pare rau dar daca nu doriti sa cumparati,nu inseamna ca nu fuctionam s.a.m.d? Daca pentru d-stra nu e ok,nu inseamna ca magazinul e aiurea sau asa ceva?
- Nu cumpar nimic!
-.........ok!


Cand am iesit afara,imi veneaq sa urlu involuntar: vreau costitaaaa...unde-i costitaaaaa?)))) Dar,daca ma gandesc la modul serios,in cazul de fata,i-as da  dreptate baiatului,iar mosulica daca ceva nu-i prieste e liber sa aleaga un alt magazin unde ii vor face moftul,desi nu prea cred ca va gasi.

Cele mai cretine intrebari (bine intentionate)

Stiu sigur,ca nu o data s-a intamplat ca cineva aparent curios si bine intentionat sa va puna o intrebare fie ca nestiind cum sa inceapa discutia, fie ca il manca in *ur curiozitatea.Asadar prima intrebare si cel mai des intilnita,adresata sexului frumos cu precadere ar fi:

1. (Daca esti bineinteles casatorita) Cind faci draga un copil si tu? Raspunsul meu este de obicei:  atunci cind o sa ma gandesc ca este momentul sa-l fac o sa anunt oficial,o sa-ti trimit un video (poate vrei detalii) sau daca tot ma intreabi poate iti este frica ca o sa-l imprumut pe barbat-u?! Subiect inchis,tacere mortala..
2. Nu ai de gand sa lucrezi si tu?  Atata timp cit nu vin sa ma imprumuti cu bani sau cu orice altceva,nu vin la cina sa-mi servesti ciorba sau alte bucate,nu cred ca este cazul sa te preocupi de statutul meu.
3. De ce nu mai vii pe la noi? Daca nu vin, probabil am motivele mele,fie ca nu te plac,fie ca nu am timp.Dar te asigur ca e mai mult prima varianta.
4. Da nu te-ai maritat cam degraba? Te asigur ca nu,eu fac totul bine chibzuit si daca am facut pasul acesta important, fii sigur(a) ca nu era motivul clasic:am ramas gravida.Oricum s-ar fi vazut acum.
5. De ce nu raspunzi pe skype? Nu am placerea se discut cu tine si stau pe invizibil sau nu-l accesez atita timp cat nu am nevoie.
6. Ce planuri ai pe viitor? Chiar ma crezi atit de fraiera sa-ti destainui tie ce am  de gand sa fac? Da' cine esti tu,papa de la Roma sa ma spovedesc tie? La cata invidie este acum...De fapt ma multumesc sa spun: nu se stie ce va fi maine,darmite azi?!

Cum am fost si cum sunt?!

Te voi dezamagi,nu sunt eu aia din poza..

Nu,nu am de gand sa va spun ca sunt perfectiunea intruchipata.Nici pe departe! Nu sunt nici macar una cu un stil de viata frumos,sanatos si un exemplu pentru lumea din jur.Cat am fost la scoala,in perioada pubertatii m-am ingrasat de zici ca eram hranita zilnic cu porumb si ingrasaminte.Nu ca n-as fi incaput in chiloti,dar,statura mea mica nu facea decit sa complice situatia,mai imbracam si haine nepotrivite,nu eram eu foarte intiata in materie de moda asa ca...eram un exemplu bun de- "ASA NU",unica mea scuza este  ca nu eram decit un copil.Imi aduc aminte, ca prin vis, ca odata la scoala,fiind eu incaltata pe tocuri si coborind niste scari,un cretin mi-a zis:"vai,da ai grija sa nu se rupa tocurile alea"..nu va puteti imagina cit de jignita m-am simtit,va dati seama,daca tin minte si pina acu'?! Ironia vietii este ca acum (tipul cu replica)are o ditamai vaca linga el (l-am vazut pe o retea de socializare),m-am bucurat nespus de mult ca el a ramas tot sfrijit si vai de el,cu oasele maxilarului iesind p'afara si mireasa cu niste sani impunatori ca ar putea sa-i dea o tzitza in cap sa-l lase mort p'acolo.Ma rog,gusturile se mai schimba si nici nu se discuta! Probabil,unica mea consolare de pe atunci ca eram in  perioada de crestere si trebuia sa maninc moderat,mai putine dulciuri..mai nustiu ce,mama se panicase si ma punea sa alerg seara pe un stadion (acum defrisat),si paradox:tot nu slabeam. Hmmm..nu aveam 18.Posibil sa  va intrebati,dar ce inaltime aveam ca  aratam asa de complexata? Nu foarte inalta si la acel moment nu pot sa banui cam cite kg aveam..probabil 58 sau chiar 60? Nu am de unde sa stiu.Fapt cert este ca imi formasem un stil gypsy si purtam niste fuste tiganesti,(care in mod normal ma faceau sa par mai slaba),dar tipic tiganesti si un stil bine gandit,tot pachetul ,de ar fi zis si cine ma vedea,ca lucrez  la teatru)) atit de nonconformista eram.Lucrurile s-au mai schimbat intre timp dupa ce suferisem de o depresie,baza careia fiind o boala de piele..si atunci pe nevrute am slabit 5 kg.Hainele pluteau pe mine,eu cu moralul la pamint,un adevarat shok pentru mine si cei care ma cunosteau. Cind mi-am revenit la normal am inteles ca de fapt tot ce conteaza este sa fiu eu sanatoasa si greutatea sa fie una normala,citeva kg pentru mine nu mai conteaza.De cativa ani buni imi mentin greutatea si rareori se intimpla sa iau un kg in plus (decit cind maninc seara).Stilul vestimentar  l-am schimbat,total opus celei care eram.Fustele le mai pastrez si acum,sunt prea traditionale ca se la arunc.Accesoriile,multe le-am facut cadou.Daca este cineva curios, e deajuns sa lasati un comment pentru ca sa postez niste fotografii mai tirziu))

Cum ma influenteaza uitatul la televizor?

De fiecare data cind vad la tv cite o vedetutza care "vai,cit de mult s-a ingrasat", ma gandesc in sinea mea: "Nu mai maninc dupa 18:00...promit,promit,promit"...apoi trece o perioada,cred ca asa se intampla multora si iarasi ma pun pe mincat seara.Problema asta nu o am doar eu,pun pariu ca sunt mult fete,femei,care se lupta cu poftele lor..dar eu nu odata am zis"doar astazi mai pap si gata",si cand spun asta,ma refer la ore tarzii.Cel mai greu este cind vad un film si acolo stau tipii si papa ceva bun si din nefericire nu pot sa cer si eu o bucatica.Ei uite ca,pun eu "pauza" si dau o fuga in bucatarie sa vad daca gasesc ceva asemanator,daca nu gasesc,nu e problema,inlocuiesc!Nu,nu va ganditi ca sunt vreo obeza de vreme ce imi place sa pap.Uite,noaptea trecuta am visat ca mi-am facut o turta pe tigaie cu gem de prune sau caise,nu mai stiu exact,,dar nu am apucat sa gust din cauza herpesului care il am in gura..intr-adevar,am herpes,..si  e dureros.Cine nu a avut,nici nu-i doresc sa aiba.Dar,ce am vrut sa zic totusi?! M-am uitat lung la pachetul cu faina de grau si probabil subconstientul meu si-a facut treaba.Nu o data mi s-a intamplat sa tin regim si sa visez noaptea chifle..suna nostim,stiu.De fapt treaba asta cu  vazutu' vedetelor (si nu numai) ajuta oarecum,mai ales daca le vezi schimbate,mai pufoase,mai neglijate de sine..sau invers,ingrijite,aranjate..vreau sa zic ca motiveaza.Pe voi,nu?

Atentie,scoala de soferi!

Poza nu-mi apartine


Cum am invatat sa sofez?
Foarte greu,am schimbat doi instructori pina sa reusesc sa insusesc asa cum trebuie sofatul.De mult timp imi doream sa fiu si eu initiata in arta de a conduce un vehicul,categoria B si iata ca ma vad inscrisa la scoala de soferi,nu ratez nici o lectie din teorie si ajung si la practica.Deci,mentionez ca instructorul era un neam ceva cu directorul scolii.Un tip de vreo 40 de ani,dar care arata mai matur probabil din cauza fostului sau serviciu,de gardian la inchisoare.Ei si iata-ma pe mine,frumoasa si motivata la volanul masinutei,o Toyota Yaris,masina mica si economa.Se pare ca treaba cu sofatul sta cam asa,din primii km iti dai seama e pentru tine chestia asta sau nu?! Bineinteles ca am zis da,eu sunt facuta sa tin volanul in maini,eu sigur trebuie sa am putin talent ca tot neamul conduce masina si sigur ca nu's eu cea mai proasta.Iata cum sta treaba:dupa primele nereusite gen:nu am semnalizat sau am accelerat prea mult,neschimbat treapta corespunzatoare,m-am pierdut cu firea,incepea sa scada curajul si atunci am zis:da poate ca nu e chiar pentru mine lucrul asta,la care se mai adauga:ce imi trebuie daca tot nu se stie cind o sa am si eu o masina.Primul prof era cam nerabdator,ma facea sa ma simt vinovata cind greseam,imi si apasa pedala in timp ce invatam sa parchez,,deci chestii.Odata m-a bagat intr-un trafic infernal si cum pe la noi soferii merg care si cum il taie capul,tipul ii injura de mama pe toti cu geamul deschis,a fost interesant dar si stresant.Credeam ca nu se mai termina acea ora.Probabil ma si injura in gindul lui,dar avea tot dreptul,desi nu mi-a lasat o impresie chiar buna pe motiv ca ma impunea intr-un fel sa mai iau lectii de condus si de multe ori imi fura din timpul in care trebuia sa invat,gen:stai ca m-am intilnit cu un amic,sa schimbam si noi doua vorbe sau:tu trebuie sa mai iei ore ca nu esti deloc pregatita si este mai mult ca necesar,vezi cum faci dar trebuie ore suplimentare,asta in timp ce eram satula de  gestul sau de a bate cu rigla  in ritm de muzica.A dat Domnul si s-au incheiat orele de condus obligatorii,10 la numar.
Al doilea prof,un barbat in etate,care fuma mult si din cele spuse de dinsul avea mult timp de cind lucra in calitate de instructor,lucru care se si vedea. Mai scoteam si eu omul din rabdare dar numai el m-a invatat de fapt cum sta treaba cu pornirea si oprirea,semnalizarea concomitent,lucru amanuntit care imi era atit de necesar si care nu-l invatasem asa cum trebuia la primele ore, cind proful, fiind preocupat de masinuta lui,zbiera cind mergeam prin hopuri.Instructorul acela,era de la alta scoala de soferi,un tip nemaipomenit,a avut atita rabdare omul acela cu mine incit nu stiu cum sa-i multumesc pina azi.Faza buna este ca orele de condus le-am facut iarna,cind era omatul mare si  nu puteai pune dinte pe dinte.Acest lucru m-a ajutat enorm,fiindca cind am  intrat si eu in  rindul soferilor experimentati,era vara,si mi s-a parut un fleac in a sofa.Am inceput sa circul abia dupa doi ani de zile (dupa ce luasem permisul),multe chestii le uitasem,ceva absolut normal.Mi-am pus lamaita in geam si cu putin curaj m-am avintat pe drumuri.Daca ar fi sa o i-au de la capat,nu stiu daca as avea atita rabdare sa invat.

Despre cumetre

Cum e sa fii cumetra?!

Da chiar asa? O sa ziceti probabil ca e un lucru firesc,ca a fi cumatra e un lucru pe viata si ca pe cine botezi te unesc (dupa acel ritual) legaturi invizibile si inca un pic si suntem oleaca,da,
doar un pic asa,de neamuri.Eu sunt mai nonconformista si nu imi place sa fac exact ceea ce se cade,sunt mai rebela si nu intotdeauna sunt deacord cu ceea ce glasuieste traditia si babele.Sunt deacord ca nu te duci sa botezi la orisicare,ca tre sa fie cineva apropiat,o prietena,o ruda,mai pe scurt cineva foarte apropiat si cu care sa fii intr-o relatie ok.Am ramas un pic terifiata dupa o experienta mai indepartata,atunci cind am acceptat sa botez fiica unei profesoare din scoala,apoi al doilea copil,nu eram independenta financiar si ceea ce nu stia profesoara este ca eu fiind un copil m-am bagat intr-o chestie cu responsabilitati.Si atunci cind toti nanii ceia au venit cu diverse cadouri,urari de bine si bani in plic,eu m-am simtit de-a dreptul de "cicat"...cu un cadou cumparat (unul singur),si niste bani acolo.Dar nu asta este raul cel mare,ci faptul ca neavind de unde sa o contactez pe fosta mea profa,am ratat sa o felicit de ziua ei de nastere.Taica-miu imi pusese cod la telefonul de casa pe motiv ca ma conectam la internet si veneau facturi impresionante (iata asa vremuri am apucat,conexiune prin cablu telefonic,in timp ce telefonul in sine e ocupat) Asadar,aveam un motiv bine intemeiat,apoi cind in sfirsit am contactat-o pe fosta mea profa si actuala cumatra,mi-am luat la mustrari ca deh...nu mi-am facut datoria si cum am indraznit eu sa uit asa eveniment etc.Chestia in sine m-a facut pur si simplu sa nu imi mai doresc sa botez la nimeni.M-am simtit tare aiurea si indatorata pina peste cap.Dar,faza buna este ca eu ma stradui sa iau totul lights si nici nu ma omor cu ce o sa creada cutare si cutare despre mine.Nu ma placi? Ok. Ceva nu te aranjeaza? Nu te mai contactez.Probabil dinsa vazindu-ma un copil,caci asta eram...s-a gandit sa-mi traga o cafteala buna sa ma invete minte,dar a gresit.  A doua intimplare,sa zic asa,face ca mutindu-ma la casa noua si necunoscind practic pe nimeni in cartier,incerc sa fiu in relatii bune cu toata lumea si la indemnul mamei mele ma imprietenesc cu o tipa de aici care locuieste in vecinatate.Fata buna,vai saraca,sta acasa se plictiseste..parca nu cunoaste pe nimeni.M-am adresat o data cu o chestie si apoi am inceput sa vorbim si ne vedem la o cafea.Toate bune si frumoase,a nascut al treilea copil si  au venit de ne-au cerut de cumetri," ca uite traim aici in vecinatate,ca vor si ei niste cumetri mai tineri sa aiba cu cine schimba o vorba,un ajutor,mai o vizita ", in fine.Toate au fost ok pina in momentul cind fiica dansei a inceput sa vina in vizite des,tot povestind ba de una,ba de alta.De multe ori istorioare cu aluzii,oarecare repros in adresa noastra.Mentionez ca e un copil si noi am botezat baiatul,fratele dinsei.De unde si pina unde am inteles ca in familia dansilor se vorbeste despre noi,si nu tocmai de bine.Mie nu imi place sa mi se reproseze ceva atita timp cit nu sunt datoare omului cu nimic,daca ceva imi lipseste momentan,ma urc in masina si plec sa achizitionez ce am nevoie.Dar nu recurg la gestul "ma duc sa cer numai pe o clipa, cit am nevoie".O fi bine sa ai niste oameni apropiati,sa te intelegi cu ei,sa fie omanosi si sa nu te birfeasca (intens) mai ales ca le-ai botezat copilul. Ceea ce am observat eu pe parcursul a atita timp este faptul ca de cite ori mergeam in vizita ne simteam mereu parca datori cu ceva,un repros de genu' :sunteti datori sa veniti cu cadouri,si cit mai multe,de dorit.Sau indemnul in mod abuziv:mai veniti la un ceai,dar de ce nu sunati,de ce nu raspunzi la skype (te-am vazut online),de ce, de ce, de ce ....? Mi se pare ca suna a hartuiala,dar cum sunt o persoana cu tact,cea mai buna solutie mi se pare ca este sa dau ignor.